De la Sufletul Meu la al lor. Scrieri din război. 1917
- septembrie 2018 -
Autor: Maria, Regina României
Fotografia coperta 1: Arhivele Naționale ale României, Fond Regina Maria, Jurnal
Copyright 2018, Gabriela Medrea. Toate drepturile rezervate
CUPRINS
Argument
Notă asupra ediției
De la Sufletul Meu la al lor
Partea I*
Partea a II-a*
Scrieri din război
Gândurile au aripi
În numele tău
București
Ce a văzut Vasile
Cea mai tristă soartă
Vine Primăvara
Vinerea Mare
Fratele de dincolo de munți
Articol pentru Le Figaro
Pentru prizonierii noștri din țări străine*
Soldații mei!*
Maica Pucci
Învierea
Sâmbăta Morților
Țarul Nicolae al II-lea. Unul din Martirii Marii Tragedii
a Lumii
Zilele tăcerii
1917
Capitolul I*
Misiunea americană*
Supliment* Traducere marcată cu* în Cuprins: Gabriela Medrea
ARGUMENT
De la
Sufletul Meu la al lor este o succesiune de imagini, de tablouri de viață
așternute pe hârtie de Maiestatea Sa Regina Maria la vârsta anotimpului Verii.
Povestea
Reginei Maria începe la șaptesprezece ani, când a sosit în România, un loc unde
va trebui să trăiască, pe care va trebui să învețe să-l iubească, ca străină pe
pământ străin. La început, toate aceste imagini se conturează ca un dialog
între Sufletul Ei și Sufletul cititorului căruia îi explică zbuciumul,
gândurile, trăirile și sentimentele sale într-o sinceră confesiune.
Treptat,
sunt schițate pagini din istoria țării în care sunt înfățișate urmările
sfârșitului războiului balcanic din 1913, depunerea jurământului Regelui
Ferdinand în Parlament, după decesul Regelui Carol I, intrarea României în
primul război mondial și drama războiului până la sfârșitul anului 1917.
Pe
parcursul acestor istorisiri, Regina Maria precizează că rândurile scrise nu
sunt mărturii despre război, ci spun povestea sufletului cu emoțiile trăite în
acea perioadă.
Întâmplările
sunt completate prin Scrieri din război și 1917 până în noiembrie
1918. Soarta personală este strâns legată de soarta țării.
Războiul este dezvăluit prin prisma terorii, a suferinței, a violenței
asupra trupurilor și sufletelor sfârtecate și rănite. Fiecare cadru este o altă
față a conflictului: refugiul, foametea, lipsurile și boala care ucide.
Gândurile se îndreaptă către soldați, răniți, prizonieri, medici, infirmiere,
cei care formau ariergarda, misiunile umanitare sau militare ale aliaților,
copii, văduve, bătrâni, morți.
Spre deosebire de
războaiele din trecut, acum totul se desfășoară pe un câmp vast, cu soldați
implicați într-o tactică și tehnică modernizată de luptă. Ceea ce se petrece în
primele linii, aduce în spatele frontului trupuri rănite sau fără viață. Cele
două poziții sunt în strânsă legătură, sunt deopotrivă spații ale morții.
Dacă violența fizică
este nuanțată într-un mod mai explicit, violența psihică a războiului asupra
soldaților, dar și asupra sa, se lasă simțită dincolo de vălul ce acoperă
spaima, frica și lacrimile.
Când alții nu mai
vedeau nicio speranță, când totul părea pierdut, când este convinsă de
abandonarea României și trădarea aliaților, Regina Maria continuă să susțină gândul
împlinirii „Visului de Aur” al atâtor generații.
Volumul de față
completează și întregește paginile de memorii ale Reginei Maria publicate până
în prezent.