Editura Semne
 |
| Coperta: Maria Regina României, "Câmp de brânduşe de Toamnă", acuarelă Arhivele Naţionale ale României |
„Viziuni” este o întâlnire a fiecăruia cu Sine însuși
într-o lume ce trece ca un vis. Este călătoria printre lumini și umbre a
Sufletului ce nu își găsește odihna. Este viața omului pe pământ, de la
cerșetor la împărat, între tristețe și bucurie, între ură și iubire, cu trăiri
de deznădejde sau speranță, cu iluzii ce încătușează, cu frici care subjugă și
gânduri care împovărează.
„Viziunile mele nu sunt de pe acest pământ, și totuși
tristețea lumii, tristețea oamenilor este cel mai real sentiment care îi
stăpânește....”
Fiecare viziune destăinuită de Argathua, nebunul
rătăcitor pribegind prin lume, pare că urmează vibrațiile gândurilor și
dezvăluie povestea și năzuința din sufletul celui care ascultă. Stările
Sufletului găsesc ecou în orizonturi fără sfârșit, pe tărâmuri fantastice de o
neasemuită frumusețe, de pustietate sau de tenebre.
Viziunile i se revelează lui Argathua fie ca imagini
ale unor întâmplări care s-au petrecut, ori urmează să se petreacă, fie ca
frânturi de amintiri ale unor experiențe din vieți trecute trăite de Suflet.
Este drumul lui Argathua spre Lumină. Prin el, Divinitatea trăiește ca
experiență o multitudine de posibilități în regăsirea Absolutului, pentru că
„viața este un pelerinaj și nouă ne revine sarcina să ne îndreptăm pașii
încotro am dori”.
„Viziuni” sunt scrieri trăite într-o anumită Stare de
Conștiență, iar prin Argathua se explică această Stare, de Observator care
privește detașat: „primesc ceea ce mi se dezvăluie și din starea de prezent a
spiritului încerc să înțeleg, vălul este îndepărtat, nu îmi împovărez mintea cu
întrebări, privesc și accept”.
Deși este căutat pretutindeni, Absolutul poate fi
găsit doar în tine însuți, dar cei mai mulți, învăluiți de iluzia vieții,
întâlnesc această Stare doar în cele de pe urmă clipe. Ultima viziune descrie
aceste clipe în cele mai mici amănunte, când Sufletul se desprinde de trupul
efemer, se eliberează și se contopește într-o Explozie de Lumină nemărginită,
intensă, orbitoare, plină de Iubire copleșitoare.
Gabriela Medrea
....
Clipa bucuriei este aproape întotdeauna efemeră şi inima omului nu reuşeşte să o cuprindă, străbate sufletul ca un fulger, cu strălucire incredibilă luminează cel mai întunecat colţisor - dar când dispare, bezna pe care o lasă în urmă apare uneori, prin contrast, cu atât mai intensă.
